1. Nu cred că va conta cine va avea cel mai mare procentaj. Coaliţia de guvernare se va stabili tot departe de noi, în nişte săli închise, departe de prostimea care tocmai a votat şi stă cu gura căscată să vadă cine e la putere. Tot ei decid, oricât de mult am vrea ca noi să decidem.

2. Nu există un singur politician, indiferent de partid, în care să cred cu adevărat. Poate Turcan, dar de la ţeapa cu Mona, nu mai cred în nimeni aşa uşor. În schimb există o mulţime de politicieni pe care-i cred corupţi sau dubioşi.

3. Toată clasa politică trăieşte într-o lume paralelă cu a noastră. Ei nu sunt de ai noştri. Priviţi pe la teveu cât de stingheriţi sunt unii candidaţi în mijlocul prostimii, ei nu cunosc lumea de la care cerşesc votul. Poate Băsescu e receptat ca un om din popor, de aici şi băile de mulţime.

4. După revoluţie cam toate partidele au trecut pe la guvernare (în afară de PRM). A fost simţitor mai bine într-o anumită perioadă decât în alta? Cred că România îşi va urma cursul ei, guvernare necontând prea mult în această ecuaţie. De va fi să ne prăbuşim o putem face la fel de bine cu PDL, PNL sau PSD în frunte. De vom ajunge pe piscurile bunăstării, vom ajunge şi cu PDL, PNL sau PSD. Uitaţi-vă la UDMR, acest partid veşnic la guvernare. Cu ei prin Guvern ne-a fost şi bine şi rău. Mare diferenţă n-au făcut. E valabil pentru toate partidele.

Este argumentul în care cred cel mai mult şi anume că politicienii noştri nu se diferă unii de alţii prea mult. Fiecare partid are porţia sa (straşnică) de băieţi destepţi, de corupţi sau coruptibili. Toate partidele, fără excepţie.

5. În colegiul meu unde locuiesc acum sunt 3 candidaţii care trimit maşini să-mi urle sloganuri pe sub ferestre şi-mi umplu căsuţa poştală cu hârtii colorate. Unul mi-a adus o floare. Vestea prostă pentru ei e că pe buletin am alta adresă din alt oraş, adică sunt înregistrat în alt colegiu. Iar în colegiul în care sunt înscris chiar nu ştiu niciun candidat. De ar fi să merg acolo duminică, nu aş şti niciun candidat. Ar fi un vot orb, la nimereală.

6. Nu votez pentru că aşa consider că protestez împotriva lor, a celor care guvernare după guvernare, mandat după mandat, nu au stârpit corupţia, nu au reformat învaţământul, nu au adus spitalele la un nivel acceptabil, nu ne-au dat nicun motiv de mândrie că suntem români. E protestul meu tăcut împotriva nepăsării lor, împotriva corupţiei lor şi a incapacităţii lor de fi modele legitime de urmat.

Politicienii trebuie să fie conducători prin excelenţă (leaders), să aibă darul de a inspira populaţiei sentimentele de cinste şi patriotism (printre multe altele). Să te uiţi la ei şi să zici: ăstora chiar le pasă, ăştia chiar sunt cinstiţi şi chiar fac ceva.

7. Am fost susţinătorul lui Obama, dar am văzut în McCain un american adevărat, un erou legitim. Noi nu avem speranţă la un Obama şi groaznic e că nu avem nici un McCain. România condusă de un McCain ar ajunge departe.

Noi avem ca variante Geoană, Stolojan, Tăriceanu, fiecare cu păcatele lui. Entuziasmează careva? Nu. Ce calculăm noi la candidaţii ăştia nu e care ar fi mai bun ci care ar fi răul cel mai mic.