nothing special, just the daily operation with its full charmed happiness
uneori uit,
azi eram un pilot de curse în timp ce mă grăbeam spre alei atât de cunoscute,
chair şi mersul lor îl cunoşteam,
mersul ăla stingher şi forţat
mersul ăla de nicăieri spre nicăieri.
m-am gândit apoi că pur şi simplu nu pot acum începe niciun demers care să-mi aducă ceea ce mi-am dorit cu ani în urmă…
şi totuşi apoi mi-am dat seama că e excelent să te trezeşti dimineaţa cu veşti bune şi cu cineva alături care să te încurajeze
treci mai uşor peste lipsa de speranţă a zilei
uite îmi ziceam dimineaţă, în drum spre baie, spre apa rece
#oricum ziua de azi va trece, oricum dacă va fi rău va fi rău, nu pot opri realitatea doar pentru că nu-mi convine mie
dar, între timp, pot face nişte zgomot, măcar atât, măcar să las amintirea zgomotoasă a trecerii mele prin dimineaţa asta oarecare
trebuie să mă asigur că dimineaţa asta nu va trece ca oricare alta,
voi da azi muzica mai tare, voi încerca să îndepărta lipsa de sens
precum un ventilator încearcă să îndepărteze norii de fum dintr-o cameră#
vin ieftin. fericire. deci aşa e să te trezeşti cu adevăarat fericit într-o dimineaţă.
şi cred că poate deveni mai bine decât atât
dar înainte de a face asta trebuie să mă abţin
trebuie să mă închid din nou, să nu accept nimic, nici un semn, ca azi la 5:00 când ziceam că asta e
ăsta e semnul de care aveam nevoie, de acum înainte totul va veni de la sine
nu e chiar aşa
acum e un timp rău pentru mine
şi aştept oarecum vestea aia, spusă între două fleacuri,
ştii, eu am …
aham
şi apoi să răsuflu liniştit, it was never possible, pfew
man, i feel the presure is OFF
finally i can return to my place
cam aşa îmi petrec zilele astea, aşteptând nimic
nimic, nimic, nimic